Masina inainta cu viteza pe soseaua umeda. Ploaia rapaia in parbriz si auzeam zgomotul automat al stergatoarelor. Stateam rezemata de spatarul banchetei din spate uitandu-ma pe geam la picaturile mari ce cadeau cu repeziciune. Era ultima zi de august si luam parte la ultima ploaie de vara. Parca cerul deplangea plecarea verii, la fel ca mine si ceilalti liceeni ce urmau sa se intoarca in cladirile prafuite pline de figuri mohorate si praf de creta. Pentru mine, depresia toamnei deja se instalase, desi pana acum nu o mai simtisem. Poate e din vina adolescentei in care ma afundasem, a noului an scolar ce se anunta cu adevarat lung, sau poate e din cauza LUI? Cine e EL? Un om. Un om cu o putere ciudata asupra mea. Baiatul ce opreste timpul cand trece pe langa mine, cel ce cu o singura privire imi transmite fiori prin tot corpul, cel ce mi-a furat un an din viata prin timiditatea lui.
Masina se opri. Trantind portiera, am simtit pe pielea mea, ultimele picaturi, ale ultimei ploi de vara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu