Totul si nimic

Lumea asta, teatru de orgolii şi de rătăciri,
este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire.
- Voltaire

Fericire? Cu totii cautam asta, dar nici unul din noi nu isi da seama cand o detine. Oamenii sunt mult prea fixati pe neajunsuri pentru a vedea lumina ce straluceste chiar in fata lor.

Fericirea nu este ceva ce poti obtine, este ceva ce poti crea. Doar pentru ca viata nu ne da mereu ce vrem, asta nu inseamna ca nu poate fi transformata – prin vointa – in ceea ce ne dorim. Trebuie doar sa ne dorim indeajuns.

Tu nu iti doresti indeajuns, sau poate ca alegi sa nu vezi. Fericirea pe care o cauti tu nu exista, pentru ca tu cauti perfectiunea. Acea viata ideala care este atat de diferita pentru fiecare individ in parte. Daca toti oamenii de pe pamant ar avea acelasi ideal, nu crezi ca am trai cu totii o viata perfecta? De ce crezi ca nu exista perfectiune? Pentru ca perfectiunea – ca si normalitatea – este diferita pentru fiecare dintre noi. Suntem cu totii niste ciudati pentru cineva, in timp ce pentru altcineva am parea perfect normali. Doar mintile mediocre nu pot vedea si intelege un lucru atat de banal care sta la baza existentei noastre efemere. Da, suntem o adunatura de nimeni care creaza totul.

Principiul “totul sau nimic” aduce nefericire si atat. Totul? Noi suntem totul. Nimic? Parca am stabilit inainte ca suntem o adunatura de nimeni care nu se vor ridica vreodata la nivelul cuvintelor pe care le folosesc. Nimic reprezinta, din nou, o alta fata a perfectiunii. Asta pentru ca nimicul perfect nu exista. Astfel, acest principiu prostesc se rezuma la “totul sau altceva care cu siguranta nu e nimic”. In cazul tau, este “totul sau suferinta”, sau poate nu e asta, dar cu siguranta este ceva cu adevarat tragic.

Totul si nimic? Yin si Yang? Intuneric si lumina? Bine si rau? Unul nu poate exista fara celalalt, in timp ce nici unul nu este perfect Yin sau perfect Yang. Mereu o sa existe o farama de lumina in intuneric si o farama de intuneric in lumina.