Vizita

Stiu ca vi, iti aud pasii pe scarile reci de beton. Iti deschid usa si iti intalnesc chipul inexpresiv. Ma imbratisezi aproape automat apoi, dezlipindu-ti trupul de al meu, te asezi pe pat si incepi sa vorbesti. Imi spui totul, chiar si lucruri de care nu esti sigur ca vrei sa le aflu. Imi povestesti de oameni si locuri necunoscute pentru mine, dar atat de familiare tie. Imi insiri vrute si nevrute, insasi viata ta in fraze care imi trec haotice pe langa urechi. Ma straduiesc sa te aud, sa te inteleg, sa iti fiu alaturi. Sincer. Chiar incerc. Tu, la un moment dat oftezi nefericit si parca simt durerea ta. Te uiti la ceas, iar pe fata ta se citeste mirarea. 
Simt buzele tale pe obrazul meu si te vad zambind. "Te iubesc" imi soptesti apoi pleci in graba.
Dupa ce inchid usa, uit ca ai fost aici, de lucrurile pe care mi le descri si de soaptele de la usa. Uit tot si ma intorc in lumea mea. 
Esti fericit. Cineva te asculta.
Inca nu iti dai seama, dar si eu te iubesc. Nu asa cum iti doresti. Mai degraba ca pe un frate, dar nu pot sa iti zic. As distruge fericirea din sufletul tau, iar cand ma gandesc la ea simt cum lacrimile imi inunda ochii si astept urmatoarea ta vizita.