Da, tu, cel ce nu stie si nu va sti vreodata ce inseamna dragostea, cel ce alunga sentimentele celor din jur ca pe o gaza sacaitoare. Tu, de ce te multumesti cu descrierile si perceptiile celorlalti cand si tu le-ai putea simti cu inima si sufletul tau? De ce alungi frumusetea vietii pentru a deveni la fel de rece si inuman ca toti ceilalti ? De ce?
Vei putea oare sa raspunzi vreodata? Nu, poate ca nu, pentru ca nu exista motive plauzibile si rationale pentru a face asemenea greseli. Stiu ca o sa ma contrazici, dar tu sti in interiorul tau ca acele cuvinte seci si fara noima pe care mi le vei spune sunt false, menite sa te mentina ascuns in carapacea ta aparent impenetrabila. Dar amandoi stim ca nu e asa.
Stiu ca, intr-un final, cuvintele mele vor ajunge la tine. La acel tu ascuns in spatele zidurilor.
Desi nu vrei sa recunosti, ai si tu sentimente, dar pe care le ascunzi de altii. Dragoste, ura, tristete deznadejde, teama, le ti ascunse cu incapatanare undeva in interiorul tau.
De ce? De ce te ascunzi ? Nu inteleg si chiar incerc, iar tu nu ma ajuti deloc. Poate totusi pana la urma voi intelege, iar atunci voi sti ce si cum.
Pana atunci totusi, imi ramane doar sa iti transmit putin din sentimentele mele in speranta de a incalzi o inima de gheata.
Cu drag,
Cineva care incearca sa inteleaga.
