marți, 16 noiembrie 2010

O noua zi...

Intunericul noptii incepe sa se risipeasca, lasand in urma doar cateva umbre sinistre pe cladirile mohorate. M-am trezit mai devreme cu o usoara stare de confuzie. M-am ridicat din asternutul calduros indreptandu-ma alene spre geam. Afara, am intalnit peisajul impietrit. Deschizand geamul, aerul rece ma izbi in fata intr-o imbratisare de gheata. Parfumul de pamant jilav razbatea pana la mine, trezindu-mi nostalgia diminetilor de vara, cand ma plimbam fara tinta pe strazile pustii invaluite in ceata, la 5 dimineata. Gandurile imi zburau, strabatand fulgerator problemele vietii zilnice. Astfel toata viata mea a ramas intiparita in ceata densa a diminetilor de vara.
Sunetul melodios al ceasului desteptator ma trezi la realitate. O dimineata rece de septembrie. Inceputul unei noi zile.