marți, 12 octombrie 2010

Verde-pal

In jurul meu totul paleste. Simt cum toata lumea mea se scufunda intr-un ocean verde, verde-pal ca ochii tai ce ma fixeaza de pe holul liceului.
 Pana si banca din parc pe care obisnuiam sa stau cu prietenele mele in fiecare vara, parca nu mai e aceeasi. Imi amintesc cum sub soarele bland stateam acolo, in parc, razand din nimicuri, visand, soptind, sperand: traind!
 Acum, lumina calda de afara ia culoarea spicului de grau copt, ca parul tau ce straluceste in razele de aur ale soarelui ce se strecoara pe fereastra. Aceeasi lumina ce m-a incalzit in toti acesti ani cat am trait asa cum am vrut si cum mi-a dictat inima neimblanzita de adolescenta: nebunatica si fara griji.
 Acum totul s-a schimbat. Ca un copil ce isi inceteaza jocul inocent din curtea casei pentru ca strigatul mamei lui il cheama la culcare, asa a incetat si zambetul meu nebun sa imi apara pe buze. Totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda. Muzica ce ma inconjura a fost spulberata intr-o singura clipa: cand ochii tai s-au oprit asupra mea. Doar o secunda mi-a fost de ajuns, doar o bataie de inima si totul s-a dizolvat in aer, aruncandu-ma in abisul privirii tale : verde-pal.