”As he read, I fell in love the way you fall
asleep: slowly and then all at once.”
- John Green
Dragostea
nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit. Te lovește pur și simplu, apoi te lasă, așa
buimăcit și confuz cum ești, să te descurci singur cu haosul ce se iscă așa din
senin în mintea ta.
În general, dragostea lovește
când te aștepți mai puțin. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie. Când m-am
îndrăgostit ultima oară, îmi pierdusem orice urmă de interes în acest sens.
Începusem să cred că nu aveam nevoie de dragoste și încetasem să o mai caut. Totuși,
m-a găsit ea pe mine și în cel mai ciudat și neașteptat mod posibil.
”People fall in love in mysterious ways
Maybe just a touch of a hand.”
- Ed Sheeran
Totul a început într-o seară umedă de vară
târzie, cu silueta lui conturându-se în fața mea pe aleea pustie. Totul a
început cu un zâmbet ce a încălzit până și ploaia ce cădea rar prin întunericul
și răcoarea nopții. Atât. Cu un simplu zâmbet a schimbat întregul peisaj și
starea mea de spirit. Cu un zâmbet îmi punea la îndoială toate prejudecățile.
Cu un zâmbet m-a făcut să mă întreb...
Universul meu s-a umplut de el, deși nu îmi
doream asta. Tot ce avea special era un zâmbet radiant, energie molipsitoare și
o căldură ce înfrângea ploaia. Mă făcea sa uit și să îmi amintesc doar ce
trebuia. Îmi citea gândurile în privire, în trăsături, în sunetul vocii. Atât.
Nimic mai mult, dar a fost îndeajuns.
În acea noapte,
undeva între o atingere a mâinii și un sărut furat printre picături, m-am
îndrăgostit de el.
