marți, 17 mai 2011

Amintiri intr-o lume a uitarii

Totul a inceput cand am deschis din nou, dupa atatia ani, dulapiorul de la baza bibliotecii, in toiul curateniei de primavara. Ingramadite acolo, sub mantia innegurata a timpului se stransesera un vraf de amintiri de toate felurile. Privind in micutul spatiu de depozitare, vedeam secvente din trecut. Vedeam cum o fetita firava scria cu emotie in carnetelul rosu cu galben din mana mea: "Avem o noua colega de clasa. 17. III. 2005" stiind ca, peste ani, notitele ei ii vor trezi amintiri placute unei fete ce a trecut de mult de scoala generala. Acea fetita din 2005 a avut dreptate. Franturi de imagini imi treceau prin fata ochilor, iar zambetul imi inflori pe buze. Jumatatea din viata mea a stat inchisa acolo atata timp, iar acum, sunete si imagini mi se invarteau haotice prin cap. Amintiri. Privind in jurul meu,la toate acele lucruri intinse pe covor, mi-am adus aminte de ceva, mi-am adus aminte cate am uitat. Mi-am dat seama ca toate acele lucrusoare nesemnificative in aparenta au un rol. Acela de a-ti aduce zambetul pe buze in zilele plictisitoare si reci. Acela de a trezi amintiri intr-o lume a uitarii.

 

Un comentariu: